Posted by: sabotelu on: noiembrie 25, 2009
Inglourious Basterds a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale anului, din punctul meu de vedere. Stilul cinic al lui Tarantino este greu de egalat si nu aveam dubii ca filmul asta nu o sa fie bestial. Insa, am citit cateva comentarii care dadeau cu praf peste numele filmului, iar zilele trecute, unul dintre amicii mei care a vazut filmul, mi-a spus ca nu merita atentie, ca e prost, fara argumente convingatoare. Weekendul trecut, am vazut filmul. Mi-a placut foarte mult. Povestea este bine scrisa si pusa in scena, actorii joaca bine, nu am gasit vreun defect care sa ma faca sa spun ca filmul m-a dezamagit in vreun fel.
Dupa ce l-am vazut, am incercat sa aflu de la amicul meu care sunt motivele pentru care nu i-au placut filmul. Argumentele se invarteau doar in jurul faptului ca a fost lung si plictisitor si ca a avut un subiect nashpa. Deci a fost prost.
Mi se pare hilar cu niste oameni catalogheza ca proste niste filme pe care fie nu le inteleg, fie nu sunt pe gustul lor. Sa explic altfel, mie nu imi plac SUV-urile. Motivele sunt simple, sunt inutil de mari pentru nevoile mele, consuma mult, polueaza mult si nu am nevoie sa merg cu o garsoniera de Q7 ca sa-mi etalez statului. Mie imi plac sedan-urile si coupe-urile. Dar asta nu inseamna ca SUV-urile sunt niste masini proaste, inseamna doar ca nu sunt pe gustul meu.
Din cate am observat, majoritatea se feresc sa-si exprime punctul de vedere astfel.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 25, 2009
Am privit vreo 20 de minute, aproape fara sa clipesc, un filmulet cu o prezentare a unei scriitoare din Africa, in care si-a expus ideile vis-a-vis de efectele negative pe care le are increderea oarba intr-o singura sursa de informatie (a asculta o singura poveste, o singura versiune a unui fapt). Observatiile ei fac mult mai clar procesul de creare al stereotipurilor, intrucat noi, oamenii, unii din comoditate, altii fiindca am fi constransi in vreun fel, vedem si acceptam o singura versiune a unei povesti. In lipsa existentei sau consultarii unei alteia sau a mai multor surse de informatie despre acelasi subiect, transforma acea singura poveste in adevarul universal valabil pentru noi. Problema este ca nu exista asa ceva ca adevarul universal valabil, intotdeauna exista mai multe versiuni ale aceleiasi povesti. Necunoasterea sau ignorarea lor creeaza stereotipurile, generalizarile. Doua dintre stereotipurile cele mai cunoscute sunt: femeile sunt curve, barbatii sunt niste porci.
Increderea intr-o singura poveste are repercursiuni negative asupra tuturor aspectelor vietii si, intrucat, suntem intr-o perioada in care politica este in centrul atentiei, vreau sa evidentiez cum dauneaza increderea intr-o singura poveste, cu exemple din politica. Sa luam cazul lui Basescu, cel mai mediatizat presedinte al tarii. Dupa 5 ani la conducerea tarii, in care s-au intamplat si lucruri bune si lucruri rele. Povestea lui spune ca modernizarea tarii este telul sau, ca acest proces se afla in plina desfasurare si ca ar dori sa-l continue si in urmatorii 5 ani. O singura poveste, un scop nobil, oamenii care il asculta doar pe el, probabil ca plang de fiecare data cand il vad la televizor si il aud vorbind. In ochii lor este un erou national, altruist, orientat doar spre a oferi bunastare populatiei.
Daca ne-am increde orbeste in povestea lui, Romania ni s-ar parea cea mai infloritoare tara din lume. Insa exista mai multe povesti, care merita ascultate inainte sa iti formezi o opinie:
Exista povestea lui Basescu, care a colaborat cu securitatea si care toarna acum in fata populatiei (intrucat nu mai exista securitate) colegii parlamentari, la randul lor tot fosti securisti, chiar daca e facut din acelasi aluat ca ei, vrea sa para ca se leapada de ei, in mod hilar, prin metode invatate in scoala securista.
Exista povestea lui Basescu, care nu este un bun diplomat, care de dragul de a se implica in toate scandalurile politice, si-a ignorat atributiile pentru care a fost ales in fruntea tarii. Si anume, sa reprezinte Romania, sa imbunatateasca imaginea tarii in strainatate, sa fie un mediator al conflictelor interne, nu motivul pentru care acestea izbucnesc. Isi aduce aminte cineva de vreun parteneriat economic sau orice alt tip de relatie cu vreun stat in ultimii 5 ani?
Exista povestea lui Basescu, care are multe ambitii personale, ce nu coincid cu interesele populatiei. A se vedea interesul sau de a transfera toate puterile si factorii de decizie din parlament si alte institutii, catre presedentie.
Exista povestea lui Basescu, care pe cat de mult blameaza mogulii altora, in aceeasi masura in care si-i apara pe ai sai. Imi aduc aminte de povestea cu fiica Ioana, un consultant cu un salariu putin peste medie, cea care are apartament de 650000 euro + tva intr-un complex rezidential al lui Puiu Popoviciu, construit pe un teren obtinut ilegal.
Exista povestea lui Basescu, care a desemnat un guvern de lingai incompetenti, care nu fost in stare intr-un an de zile sa ia o masura anti-criza, benefica economiei. Sa atraga investitori. Sa futa firmele de constructii pentru a grabi finalizarea autostrazilor, in care s-au bagat bani fara masura si tot in stadiul de proiect au ramas. Macar sa fi lasat sistemul de invatamant sa functioneze asa cum a facut-o si pana acum, nu sa-l puna la pamant. Si multe alte probleme.
Exista o multime de povesti care trebuie luate in considerare. Vorba din popor care s-a propagat cu atata inconstienta, Crede si nu cerceta, e una dintre cele mai mari aberatii, acceptata doar de oamenii ingusti la minte, obisnuiti cu posmagii muiati.
As fi vrut sa ma duc intr-o total alta directie cu subiectul asta, al increderii intr-o singura poveste, dar pur si simplu nu m-am putut gandi la alte exemple pe care sa le folosesc decat cele din politica, de vina e miza jocului electoral din aceasta perioada.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 20, 2009
Vorbeam cu un coleg mai devreme despre marketing si vanzari si mi-a venit in cap o comparatie tampita, din imensul izvor de inspiratie, care este pelicula Filantropica.
Oamenii de marketing sunt cei care gandesc sloganele pentru cartoanele cersetorilor.
Oamenii din vanzari sunt cersetorii care asteapta sa primeasca pomana.
No offence pentru oamenii implicati in vanzari, sunt multi care fac treaba foarte buna. Dar mi se pare prea tare comparatia sa o tin doar pentru mine.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 19, 2009
Pirateria este motivul pe care il invoca companiile sau creatorii de continut cu drepturi de autor atunci cand trebuie sa dea vina pe cineva pentru vanzarile slabe ale produselor lor. Pirateria exista sub mai multe forme poate inca de la inceputul omenirii (imi vine in minte doar un exemplu mai recent, cu chinezariile care copiaza produsele de lux occidentale si asiatice). In conditiile in care soarta a fost impotriva creatorilor de continut inca de la inceputuri, pentru a supravietui, acestia au fost obligati sa traiasca intr-o schimbare perpetua. Cum le copia cineva inventia, trebuiau sa se reinventeze, pentru a se diferentia de restul competitorilor.
Inventarea internetului si posibilitatea de a imprumuta oricui, din orice colt al lumii, continutul digital stocat pe calculatorul propriu, a dus grija creatorilor de continut la un alt nivel. In zilele noastre, marea majoritate a creatorilor de continut digital isi plang in pumni cand produsul lor nu are succes si toata vina o arunca in curtea pirateriei. Insa, sunt si creatori care reusesc sa vanda foarte bine si secretul lor nu este tinut sub cheie, tine doar de detalii, pe care majoritatea le ignora, voit sau nu.
Cel mai recent exemplu de continut digital care nu doar ca a reusit sa se vanda foarte bine, ci a depasit un record de vanzari, este jocul Call of Duty: Modern Warfare 2, cu peste 8,5 milioane de copii vandute la nivel global si incasari de peste 550 milioane dolari, in cinci zile de la comercializare. Asta nu este singurul exemplu, anul trecut recordul a fost stabilit de jocul GTA IV, aproximativ 500 milioane incasate, tot in primele cinci zile. Si astea nu sunt singurele exemple de continut care a vandut foarte bine. Sunt exemple si din cinematografie (Batman: The Dark Knight, Titanic) si din literatura (Codul lui Da’Vinci, Alchimistul).
Este foarte simplu, motivul pentru care aceste continuturi s-au bucurat de o asa mare polularitate incat oamenii au preferat sa le cumpere originale, in detrimentul descarcarii gratuite de pe internet, a fost faptul ca sunt foarte, foarte bune si au fost promovate cum trebuie. Astea sunt secretele care sunt la indemana oricui doreste sa creeze continut de succes. Sunt rare situatiile in care iti iese din prima, dar nu trebuie sa ti se incetoseze privirea de la lacrimi pe care le versi cand esuezi si nu trebuie sa iti folosesti toata energia creativa pentru a ataca un comportament care exista inca de la inceputuri. Ci depune toata energia in creatia ta, vezi ce ai gresit, ce poti imbunatati, asculta parerile utilizatorilor, ei iti dau cele mai bune indicatii, fiindca, pana la urma, continutul li se adreseaza lor si ca sa fie dispusi sa dea bani pe el, trebuie sa le placa.
Nu trebuie intotdeauna sa inventezi, uneori e de ajuns sa aduci mici imbunatatiri unei retete de succes si aici revin cu jocul Modern Warfare 2 ca exemplu. A fost lansat la 2 ani dupa Modern Warfare, care a fost in joc foarte scurt ca durata si cu o poveste prea intortochiata pentru mine, dar a fost foarte intens si bine facut. Continuarea nu aduce multe imbunatatiri, ideea se invarte tot in jurul unui nou razboi mondial. De data asta durata jocului e chiar mai scazuta decat in cazul primului titlu (aproximativ 6 ore, a estimat un prieten), dar a fost slefuit foarte bine, ca diversitate a misiunilor, ca atmosfera si ca intensitate. Iar asta iar este un aspect foarte important pentru utilizator, cu cat continutul ii starneste emotii mai puternice, cu atat il va aprecia mai mult.
Imbunatatirea retetei nu o sa functioneze la nesfarsit si dupa un timp va trebui sa reinventati continutul, altfel va cadea in rutina. Unul dintre cele mai bune exemple care imi vine in minte, e seria Need for Speed, care dupa doua jocuri Underground, a pierdut interesul utilizatorilor. Zbatandu-se de cativa ani, pentru a-si gasi identitatea.
Apare aceeasi situatie care apare in viata de zi cu zi, daca nu ai o identitate, este aproape imposibil sa faci pe cineva sa fie interesat de tine, fiindca, in general, oamenii se fereresc de cei care nu stiu ce vor, care fac o afirmatie pe care nu o mai recunosc in ziua urmatoare. Scimbarile fara plan conduc doar catre hazard. Iar oamenii sunt atrasi de siguranta si fericire.
Ideal ar fi, atunci cand vrei sa pornesti la drum cu un proiect nou, sa analizezi punctele forte ale cat mai multor retete care au avut succes si sa descoperi cum sa le imbunatatesti si sa le adaptezi proiectului tau.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 18, 2009
La munca, terenul de joaca s-a mutat pe Google Wave, o platforma interesanta care poate sa evolueze mult. Cand mi-a vorbit unul dintre colegii mei despre el, l-am perceput ca pe o combinatie intre o casuta de e-mail si un chat room, in care toti utilizatorii pot sa vada in acelasi timp postarile tuturor. Dupa ce l-am folosit cateva zile, pot sa spun ca nu sunt departe de parerea pe care mi-o formasem in momentul in care am auzit de aplicatie, cu completarea ca toata interectiunea dintre utilizatori se intampla in timp real. Oricare utilizator poate sa editeze/sterga portiuni de text sa adauge/stearga imagini, in timp ce ceilalti pot urmari pas cu pas cum aceste modificari se intampla sau pot aduce la randul lor completari.
Google Wave poate fi comparat cu o masa la care lucreaza mai multi oameni, care creeaza, modifica si schimba intre ei continutul de pe acea masa.
Deocamdata, aplicatia e in teste, are unele bug-uri, dar nu sunt foarte deranjante. Pe langa ce exista acum, ar fi interesant daca s-ar ingloba in Wave, Google Docs, Translate si suport pentru VoIP si videoconferinta.
In rest, sunt ofticat ca nu merge pe Opera, cu toate ca browserul are toate plugin-urile necesare, nu au vrut ei sa il suporte, asa ca, a trebuit sa imi instalez Chrome, special pentru Wave.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 18, 2009
Din cand in cand, ma gandesc pe ce as putea sa mai cheltuiesc niste bani, zilele astea mi-a picat pe telefon, as vrea sa inlocuiesc vechiul Sony Ericsson W850 cu altceva. Ma gandesc tot la un Walkman, fiindca astea sunt genul meu si am inceput sa caut. De la price.ro am ajuns la telefonultau.eu. Ei au cel mai ieftin W960.
Am dat un browse printre opiniile cumparatorilor si pe langa cocalarii care pun intrebari de genul: cat de tare se aude difuzorul? Intrucat ei si l-ar cumpara pentru a asculta muzica in autobuz sau pe strada, la difuzor. Erau unii care se intrebau cum de vand telefonul la un pret sensibil mai scazut fata de celelalte site-uri. In loc sa faca ciocul mic si sa se bucure ca il pot achizitiona, nou, aproape la jumatate din pretul la care il gasesti pe majoritatea site-urilor, ei banuiesc oamenii ca ar pune vreo teapa la cale.
Asta e defectul de a fi roman, tot timpul te astepti ca cineva sa ti-o traga.
Posted by: sabotelu on: noiembrie 3, 2009
ITistii de la noi au pus mana pe cateva licente de Windows 7 saptama trecuta si fiindca il stiu de acasa ca merge bine si e stabil, eu si inca vreo cativa colegi am cerut cate o instalare proaspata de Windows. Fiecare dintre noi, insa, am fost loviti de diferite probleme, in principal datorita programelor si restrictiilor de pe retea, care impiedica unele programe sa functioneze corect. Eu am avut cateva zile probleme cu fisierele video si audio, care nu vroiau cu nici un codec sa porneasca si inca o problema cu Flash Playerul, care provoca crash-uri tuturor browserelor pe care le-am incercat. Ca prin minune, problemele s-au rezolvat de la sine in dimineata asta.
Un alt coleg are probleme cu Internet Explorer, care se blocheaza si nu mai afiseaza continutul in tab-urile sau ferestrele noi deschise, dupa un timp. Uneori dupa o jumatate de ora de browsing, alteori mai putin sau mai mult. De cateva zile tot incearca sa gaseasca o solutie pentru problemele astea. Astazi, i-am recomandat sa foloseasca Opera, intrucat e singurul browser care ocoleste restrictiile ITistilor nostri. Acum face browsing fara erori, dar, ca un fanatic Microsoft, foloseste Opera pentru a cauta rezolvare pentru problema cu Internet Explorer. Doar asta a facut mare parte din zi si m-a terorizt, fiindca sta in birou cu mine si se oftica zgomotos cand recomandarile pe care le gaseste pe vreo pagina nu da nici un rezultat.
Nu mi-as inchipuit nici cel mai rau fan Internet Explorer, sa piarda atata timp in cautarea unei solutii daca browserul n-ar mai functiona cum trebuie. Mai ales ca sunt atatea solutii alternative pe piata. Dar nu, frate, omul e indoctrinat. Nu vrea altceva in afara de browserul Microsoft.
Posted by: sabotelu on: octombrie 23, 2009
… pentru o companie, sa reuseasca sa atraga o multime de fani si sa ii vada cum ii sustin produsele si cum se contrazic neincetat cu fanii companiilor concurente. Microsoft a lansat, ieri, oficial, Windows 7. Apple, prin micile creiere de marketing stereotipic, nu a ratat momentul si a lansat 3 atacuri publicitare, cu scopul de a diminua din efectul lansarii noului sistem de operare Microsoft. Clipurile sunt realizate in plictisitorul stil “I’m a Mac, I’m a PC”, cu actori lobotomizati care ranjesc tamp si spun ca OSX este o experienta mai buna, fara nici un fel de argumente.
Pe site-ul Neowin, unde am vazut cele trei spoturi, utilizatorii nu sunt deloc impresionati de demersul Apple si reduc la insignificativ campania acestora. Iar comentariul: Absolutely loving these ads. They look pretty good on my windows 7 laptop”, e demential.
Mai sunt o multime de chestii pe care trebuie sa stie sa le faca OSX inainte sa poata deveni un competitor real pentru Windows, cel mai important, zic eu, este sa obtina suportul dezvoltatorilor de software. In ochii fanilor indoctrinati, OSX comparat cu Windows pare un BMW contra o rabla, dar BMW-ul lor nu are roti, motorul scoate un zgomot fantastic cand il turezi, dar nu se deplaseaza.
Posted by: sabotelu on: octombrie 22, 2009
Am primit pe mail cateva sfaturi pentru a deveni angajat model. Dintre toate, urmatorul mi-a placut cel mai mult:
Un lucru care nu se rezolva de la sine in 30 de zile, nu merita sa te mai ocupi de el.
Dar mai sunt si altele:
Ne nastem obositi pentru a ne odihni.
Munca l-a creat pe om dar nici lenea nu l-a omorît.
Daca vezi un coleg odihnindu-se, ajuta-l.
Daca ti se face chef sa te apuci de munca, stai jos, odihneste-te si o sa-ti treaca.
Ce poti face azi nu lasa pe maine ci pe poimaine sau raspoimaine, ca poate nu mai este nevoie.
Munca e sanatate curata, deci sa o lasam pentru cei mai bolnavi ca noi.
Munca il innobileaza pe om. Societatea noastra nu mai are nevoie de nobili, caci a trecut vremea lor.
Cine nu munceste nu greseste, iar cine nu greseste merita promovat.
Serviciul nu e crîsma sa stai toataziua in el, asa ca mai du-te dracului acasa.
Posted by: sabotelu on: septembrie 25, 2009
Prietena mea a mers, zilele trecute, cum obisnuieste lunar sa faca in locul meu, sa plateasca o rata la o banca. Gasind un pretext bun in obligatia actualizarii datelor personale ale clientilor, tipul de la ghiseu a incercat sa actualizeze contul meu cu datele personale ale ei. A apucat sa ii dea numele si adresa pana ce a realizat ca tipul nu nota nimic, ci astepta cu pixul in mana sa ii noteze doar numarul de telefon. Asa ca, ea i l-a dat pe al meu. Pacat ca i-a si spus ca i l-a dat pe al meu, ca mi-ar fi placut sa-l aud pe BancheroHuan cum ma invita la un suc, iar eu sa ii invit una in freza.
