Something BIG!

Efectul Steve Jobs: Au crescut vânzările de helănci, toţi vor să arate ca el

Daca mimezi un om celebru nu inseamna ca ti se transfera automat si prestanta lui. Nu, vei arata ca un fraier ce incearca sa iasa in evidenta prin chestii facute de altcineva.

In primul rand, patentele de incalcarea carora ii acuza pe cei de la Samsung sunt atat de generice incat face ca o cearta intre copii sa para o disputa foarte elaborata:

“Dispozitiv dreptunghiular cu colturi rotunjite”

“Ecran cu margine neagra”

“Rama metalica”

“Pictograme colorate cu margini rotunjite”

“Un rand de pictograme de-a lungul bazei ecranului”

“Cutie dreptunghiulara cu font metalic”

Filmuletul de mai jos e despre perioada cand tabletele chiar erau niste dispozitive magice si revolutionare, cam prin 1994.

Filmul este folosit ca argument de Samsung in procesul intentat de Apple.

Mai tineti minte Iphone, telefonul care a revolutionat piata telecomunicatiilor prin designul unic si inovator? Pana la urma nu e asa de inovator.

Nici macar denumirea Iphone nu e originala, pana sa o vanda Apple, Iphone a fost marca inregistrata a companiei Cisco.

Cel putin numele si logo-ul sunt originale la Apple! Sa credeti voi. Beatles au fondat compania Apple Corps in 1968, si de prin 1978 au avut o multime de dispute cu Apple Computers in privinta numelui si logoului, incheiate cu acordul intre cele doua companii prin care nici una sa nu calce pe teritoriul celeilalte. In privinta logoului, Apple Computers a luat o muscatura din mar si a adaugat peste el o textura metalica glossy.

Mai sunt multe alte chestii neimportante din care Apple s-a “inspirat” si apoi a pretins ca a creat produse revolutionare, cu siguranta vor iesi la lumina pe masura ce procesul va inainta.

Stiti vorba aia: “Inovator si revolutionar ramaneai daca gura nu o deschideai.” Atat am avut de spus. Gata, acum puteti sa dati fuga la magazinele Apple si sa formati coada pentru Iphone 5.

PS: Nu cred ca toata disputa asta va afecta simtitor vanzarile vreuneia dintre companii, dar scoate le iveala cat de multa ipocrizie sta in spatele ciorditoarei revolutionarei companii a marului muscat.

Nu pot sa nominalizez nici macar o chestie care sa imi fi placut la tampenia asta. Joc actoricesc muci, scenariu muci, dialoguri muci, efecte muci, logica muci, amuzament muci.

Am tras de mine, dar pur si simplu nu am putut sa rezist pentru mai mult de jumatate de ora.

I-am spus omului despre problema, a ascultat zgomotul pe care il facea cand dadeam la automat si apoi a inceput sa strambe din nas, cum fac meseriasii cand vor sa iti lase impresia ca e vorba despre un defect grav si ca o sa trebuiasca sa bagi mana adanc in buzunar pentru a-l rezolva.

Niciodata nu am suportat chestia asta si nu l-am lasat sa se dea in spectacol, n-am vorbit nimic despre pret, am intrebat doar cand poate sa se ocupe de ea.

Stilul asta de a dramatiza contrasteaza la maximum cu modul in care imi fac eu treaba. Cand vine cineva la mine si imi cere sa fac lucruri complexe, nu fac ifose astfel incat omul sa inteleaga ca e o treaba dificil de facut pentru mine si costisitoare pentru el.

Nu, ii spun clar ca se poate face, dar ca o sa-l coste. Nu mi-e teama sau rusine sa-i spun omului in fata ca un lucru bine facut costa, si apreciez comportamentul asta la cei de care ajung sa am nevoie la un moment dat.

Insa generatiile care ne-au urmat nu au preluat si obiceiurile de a face posta cateva sticle de vin in parc, de a inghesui gagicile pe scarile de bloc sau de a sparge seminte in centru. Nu, genul asta de socializare e mult prea old age pentru ei. Acum majoritatea adolescentilor se priponesc in fata calculatorului si tweetuiesc poze cu femei goale sau barbati fatali, dau like-uri si lasa comentarii la pozele unor gagici sau gagii pe care nu ii vor intalni niciodata sau se indragostesc de pasarici sau pasaroi din Satu Mare, ei fiind dintr-un oras de la celalalt capat al tarii. Pentru ca internetul te ajuta sa iti gasesti sufletul pereche perfect compatibil, in majoritatea cazurilor la celalalt capat al lumii.

Uneori simt ca am pierdut cativa ani, ca am aterizat fortat in viitor, fiindca imi e imposibil sa realizez cand socializarea virtuala a devenit mai populara decat iesirile la bere sau futaiul in boscheti sau pe bancheta din spate. De ce e mai satisfacatoare pentru statutul social compilarea unei liste cu mii de “prieteni” pe care nu o sa ii vezi niciodata decat un grup de zece amici cu care sa te faci muci weekend de weekend sau de cand te face mai macho masturbarea in fata pozelor a cat mai multor gagici decat cunoasterea interioarelor celor mai bune pasarici din localitate.

Puteti sa imi spuneti traditionalist sau depasit, dar unele lucruri aduc mai multe satisfactii in variantele originale, cum sunt cutiile de viteze manuale.

Poate ceea ce se intampla acum e o utilizare inadecvata a tehnologiei. Au aparut foarte multe lucruri noi si oamenii nu stiu cum sa se descurce cu ele. Poate pe viitor se va face o filtrare mai atenta a tehnologiilor de care au nevoie si a modului in care le folosesc. De exemplu, atunci cand vor cauta gagici care sa le indeplineasca toate fetish-urile, in completarea textului, “fete care adora sa iti dai drumul in gura lor”, in bara de cautare, vor adauga si localitatea in care domiciliaza, astfel incat motorul de cautare sa afiseze doar rezultatele relevante pentru ei. Nu le este de nici un folos sa stie ca intr-un oras din celalalt capat al tarii gasesc cele mai populare fete dezinhibate.

In final, cand gasesc ceea ce cauta, trebuie sa ignore primul impuls. Chiar daca unii medici nu sunt impotriva, masturbarea nu e sanatoasa. Datorita frecarii pe uscat, neuronii mor mai repede. Cereti unui barbat cu nevasta urata sa rezolve o Integrala dubla si o sa vedeti despre ce vorbesc.

Il cunosc de ani buni si e din ce in ce mai dificil sa ma uimeasca cu comportamentul sau, cu toate astea, astazi a reusit sa ma lase perplex pentru cateva secunde. Browserele  Internet Explorer de pe calculatoarele de la serviciu ingheata zilnic, ITistii spun ca nu au gasit explicatia, dar tinand cont ca am instalat acasa aceeasi versiune de Windows si nu am patit astfel de probleme, eroarea vine sigur de la setarile retelei. In fine. 

De dimineata se plangea de problema asta unui ITist, ca rezolvare, tipul s-a oferit sa-i instaleze Chrome. Propunere pe care a refuzat-o pe motiv ca browserul Google are taburile sus, cerandu-i in schimb sa-i instaleze Firefox. Care e problema cu taburile in Chrome, l-am intrebat, evident uimit. Raspunsul a fost la fel de uimitor. Cica s-a obisnuit sa urce cu mouse-ul doar pana la un anumit nivel pe ecran pentru a ajunge la taburi si ca IE si Firefox are taburile la inaltimea potrivita. Sa ajunga la taburile din Chrome iese din tiparele interactiunii lui cu interfata sau ceva de genul asta a mai spus. Nu am inteles intrucat creierul meu a refuzat sa mai proceseze informatia dupa prima propozitie.

Impartasesc experienta asta pentru a evidentia cat de fideli pot fi unii utilizatori unor tipare prestabilite, unele chiar incredibil de banale. Sa fiu sincer, genul asta de oameni ma sperie la fel cum ma sperie bolnavii de autism.

Din punct de vedere al marketingului, sa vinzi unor astfel de consumatori e floare la ureche. Pur si simplu pastrezi intacte caracteristicile produsului sau serviciului si tonul in campaniile de comunicare. Nici nu e nevoie sa te lansezi in campanii de cercetare costisitoare, odata ce vor identifica tiparul in produsele tale, vor veni singuri la tine. Trebuie doar sa explici in termeni cat mai clari ce ai de oferit.

Si piata exista, nu am cifre exacte, dar estimativ, conservatorii sunt aproximativ la acelasi nivel cu entuziastii. Si daca Apple a reusit sa faca un profit urias pe seama a 10% din consumatori, suna ca o provocare sa incerci sa atingi aceeasi tinta cu cele 10 procente de la cealalta extrema.

Acum, daca frunzaresc lansarile de anul asta, o sa dau peste o multime de filme cu note foarte bune, mult mai multe decat in anii trecuti. Pe unele precum Adjustment Bureau sau Insidious le-am vazut zilele trecute si stiu ca notele sunt supraapreciate. In cazul celor doua exemple, Adjustment Bureau are o idee buna, dar pare ca e povestita de un tip fara talent de narator, iar Insidious e un thriller atat de slab incat nu a reusit sa imi trezeasca nici un fel de sentiment fata de el.

Pe langa ele, mai am feedback-ul pe care l-am primit de la diferite cunostinte in legatura cu Fast 5, Thor sau Source Code, alte productii notate ingaduitor pe IMDB. La naiba, chiar si Sucker Punch sau I Am Number Four au avut note peste 7 la un moment dat.

Nu inteleg de unde a aparut asa dintr-o data atata relaxare in notarea filmelor! Si daca IMDB nu mai e o sursa de incredere pentru alegerea lor, eu ce sursa obiectiva sa consult inainte de a decide ce film sa urmaresc?!

Si nu imi place doar datorita faptului ca imi creste pulsul cand conduc. Acum cateva zile am fost curios sa o caut pe Youtube, si clipul m-a facut sa imi placa si mai tare. Cu ceva timp in urma, datorita experientei limitate de lucru cu alti creativi, ma enervam daca proiectele nu imi ieseau din prima cum vroiam eu.

Si ajungeam deseori sa pierd mai mult timp combinand culori, tipuri de fonturi, sau schimband pozitiile elementelor grafice decat imi lua sa le creez. Situatie care mi se parea absurda.

In timp, am descoperit ca asta e o problema generala a creativilor, si acum ma amuz cand ajung eu sau vad artisti in astfel de dileme creative. Despre asta e si clipul piesei Autosave.